O invitaţie foarte pe gustul meu – la propriu şi la figurat. Cristina Mazilu este fosta mea colegă de la Jurnalism. Cam toţi foştii colegi de la Universitatea Media lucrează în presă şi/ sau comunicare, iar eu sunt mândră să le văd acţiunile, numele, îi urmăresc cu drag atât în online şi presa scrisă, cât şi la televizor sau radio. Am fost puţini. Am intrat puţini, am terminat şi mai puţini, după datină.

Pasiunea mea pentru gătit înseamnă Mazilique

Nu mă pot lăuda că am păstrat o legătură strânsă cu Mazi, cum este alintată, însă am avut frumoasa şi delicioasa surpriză de a fi invitată la relansarea blogului său, mazilique.ro. Sau, cine ştie, poate mă pot lăuda că am păstrat o legătură strânsă, având în vedere că nu trece săptămână fără să ii citesc minimum un articol sau fără să mă bucur de postările sale de pe pagina de social media.

Se spune în comunicatul de presă post-event că mazilique.ro este “cel mai stylish blog de food & lifestyle din România”. Gătitul nu se numără printre pasiunile mele, însă urmăritul reţetelor şi mai ales testatul lor, da.

Ce mi-a plăcut din meniu – vă spun direct. Tot.

Tot încerc să intru direct în subiect şi, cum mi-e “talentul jurnalistic” (sau mai degrabă de creatoare de compuneri) mă tot întind pe rânduri word. Hai să intru – a fost prima petrecere la care am mâncat fără pic de ruşine. Ba chiar recunosc cu mâna pe inimă că am mers după a doua porţie.

Plusez şi vă spun că mă pregăteam să plec, o pup pe Cristina, Cristina era cu tăvile cu deserturi în mână. Eu nu ajunsesem la desert. Cristina mă îndeamnă să iau, totuşi, o felie de banana bread şi una de salam de biscuiţi cu prosecco. Eu “hihihi”, cu puţină ruşinică dar cu dorinţă, iau pacheţelul pentru acasă. Ajung, stau, mă pregătesc să merg la culcare, gust. Mănânc. Una dintre cele mai bune decizii. Aşa ceva numai în cele mai frumoase vise culinare se

mai poate întâlni. Mi-e teamă că oricât v-aş descrie şi v-aş arăta fotografiile de la eveniment (realizate de Cătălin Georgescu), nu vă pot aduce nici măcar aproape de gustul divino-mazilicesc.

Preferatele mele au fost toate: pateul de pui cu stafide, vin şi busuioc, humusul cu seminţe de pin, kisirul cu rodie, broccoli cu fulgi de migdale şi usturoi, tot, tot, tot. Ah, da, click pe denumiri şi vedeţi reţetele desfăşurate.

V-aş mai scrie despre cât de mult îmi place noua înfăţişare a blogului, despre Cristina, însă cred că cea mai

bună descriere a sa este acest editorial în care răspunde atât de sincer.

Această păpuşă încă se gândeşte la felurile gustate la petrecerea de la Iconic.

Cu drag,

O păpuşă cu gândul la mâncarea gătită de Mazi şi cu ochii pe Mazilique